Inadvertent gâtul meu se lasă pe spătarul canapelei
Asemenea unei bare îndoite
Iar ochii mei sunt fixați pe jegul de pe prelată
De parcă ar căuta un punct comun
Un centru de stabilitate
Sunt două tipuri de jeguri
Cel al prelatei este unul acompaniat de o tranchilitate
axiomatică
asumată și asimilată
De parcă jegul nu e jeg
Ci doar un accesoriu natural
Menit să scoată în evidență organicul
Pomilor care se uită pe furiș de după prelata
Investigând jegul din mine
Dar e greu de depistat
Căci al meu este de natură existențială
Tumultos interior
Neasumat și încă neasimilat
Iar poate jegul meu nu e nici el jeg.
Mă mai gândesc
Mi-aș dori să fiu o prelată
Și să te apar de frunze și ploaie și jeguri
Dar momentan stau prea comod
Cu gâtul îndoit pe spate
Iar comoditatea nu îmi este un sentiment familiar
Așa că o să mai stau puțin așa
Ca să o procesez
Writing